Aș vrea să am doar ochi senini, iar lacrima să-mi fie O rouă vie peste suflet și val de bucurie. Aș vrea spre simplitatea vieții timid să mă cobor Să fiu și nu să am, să simt, nu să măsor. Aș vrea mândria s-o acopăr cu haina mulțumirii, Să fug din lumea de șabloane spre insula trăirii. Aș vrea să-i fac înțelepciunii o casă de pământ, Să știu ca niciodată fericirii nu-i trebuie cuvânt. Aș vrea sinceritatea vorbei în ce-i apreciere Și nu orgolii răsfățate cu umbre de plăcere. Aș vrea cărarea îngustă să o transform în drum Și veșnic să-mi rămână tot ce mi-e dar acum!

Când spre simplitate Pe poteci cobori Îmi vei da dreptate, Viața-i în culori. Un fir de ferigă Speriat de vânt Înspre ploaie strigă: Sunt de neînfrânt Pietre rătăcite Pe cărări uitate Trăiesc fericite Precum în palate. Nu-i o noutate, Când începi să crezi Îmi vei da dreptate, Viața-i cum o vezi Îmbrăcat în pânze De tufiș țesut Drumul printre frunze E necunoscut. De răcoare serii Ți se face dor Iarba îi dă verii Gust de cimbrișor. În culori pictate Sau haine modeste Îmi vei dreptate, Viața-i o poveste!

Am sădit semințe vii în grădina minții, Le-am udat cu roua nopții și sudoarea frunții, Mii de gânduri colorate și-au deschis petale Și prin drum pavat cu umbre mi-au făcut cărare. I-am promis gândului bun să-l păstrez aproape, Am simțit că-n lumea lui doar iubire încape. N-am văzut în nori furtuna, ci a ploii joacă, Glasului înalt, dar gol, i-am șoptit să tacă. Mi-am fost prieten răbdător, martor al iertării, Am trimis valuri de temeri spre marea uitării, Din veri mi-am făcut mărgele și din ierni cercei, I-am dat sufletului pacea și minții idei. Din frumos și oameni dragi mi-am zidit o lume, În culori și vorbe blânde mi-am pictat…

Pășim pierduți între trecut și mâine, Iar azi e doar o zi din calendar. Apusul ațipește și răsăritul vine, Dar joaca lor e luptă în zadar. Ochii rămân umbriți de falsele poveri, Iar bucuria clipei ascunsă-i în uitare. Gândul trimite soli spre zilele de ieri, Un viitor visat ne va surprinde oare? Între trecut și mâine ne legănăm grăbit. Prezentul, plin de viață, ne-așteaptă răbdător. Azi un apus veghează un fir de răsărit, Vrea să rămână urmă pe tălpi de călător.