Purtând pe cap cunună de spini și răutate Se pleacă blând Isus pentru-a spăla păcate. Crucea e steag de luptă, unealtă a mântuirii, Spinii sunt vorbe goale, greșelile privirii. Jertfa măreței cruci stinge focul durerii Și răni dumnezeiești nasc harul acceptării. Al suferinței preț e drumul înspre Rai Căci dar trimis din cer e crucea ce o ai. Și tot ce-i faptă bună e rod al veșniciei, Și tot ce-i gând curat e dar al omeniei. Ele aprind speranța spre drumul învierii, Sunt calea spre lumină și cerul înălțării.

S-au îmbrăcat cireșii în mantii îngerești, Miros a primăvară și pură simplitate, Trimit spre infinit sărut de noutate, Spre dimineață râd, iar noaptea spun povești. Ani grei își poartă în ramuri multe. Au fost un dar divin, nu o povară. Petale mii ce cântă-n prag de seară Și doruri adormite oprindu-se s-asculte. Spun zilelor de-april: fiți vesele, zâmbiți! Culorile visează pe verde așternut, E praf de amintire ziua din trecut. AZI este darul magic, cireșii-s înfloriți!

Angelice petale, sclipiri de primăvară Dau viață iar naturii, pădurea înconjoară. Zâmbesc sub ploaia rece buchete de magie Copacii îi trezesc, pajiștea o reînvie. Sunt pete de culoare pe un nou șevalet Ce-și pierd din prospețime în versuri de poet. Au străluciri de soare când îți cuprind privirea Statornicii prieteni ce răspândesc iubirea. Parcă își țin de cald, în brațe se cuprind, Își cântă bucuria și vraja și-o întind Peste lumina zilei și infinitul nopții Sunt licurici de flori ce dau sclipire sorții.

Grădinile sunt treze, au brațele deschise Și răspândesc parfumul a sute de narcise. Ele sunt elegante, împrăștie culoare Și poartă în petale fărâmituri de soare. Au făcut pact nescris cu celelalte flori Sa aibă întâietate în vraja de culori. Împart lumină caldă și ne surâd cochete, Sunt inspirații vii a numelor de fete. Prin simplitate poartă iz de rafinament, Nu își doresc corsetul vreunui aranjament. Ci vor ca primăvara să le arate drumul Pe care înfloresc și-și răspândesc parfumul.