Neprețuite

Caut frumos și bine, Iubire și răgaz, Ochi și priviri senine, Un zâmbet veșnic treaz. Fug de orgolii reci Cu măști amăgitoare, În loc de vorbe seci Aleg miros de floare. Prefer minoritatea Și tot ce-i natural, Evit calm cantitatea Tumultului banal. Pe valuri liniștite Vâslesc pe marea mea Și clipe fericite Mereu voi căuta. Cer gândul înțelept Și vreau să-mi fie dar Păstrarea unui drept: De-a fi minoritar!

Sunt un reporter demodat, Șomer, căutător de conținut Ce-i senzațional nu am aflat, Dar timpul nu-i trecut. Poate-i momentul de-o schimbare Și eu, timidul diferit Să accept ciudata provocare De-a fi reporter renumit. Iată-mă vânător de știri, Înconjurat doar de priviri cochete. ,, Înaintează...ce te miri? Avem în fața trei vedete". Îmi spune încântată o amică, Când eu pășesc stingher, Simțind că mă cuprinde-o frică Dorind să mă ascund într-un ungher. Aș vrea să fiu într-un alt loc, Mă scuz cu replici repetate, Și ritmul inimii mi-e într-un galop Spre lumi cu fețe desenate. E clar, nu cer autograf Și nu mă încântă nicio etichetă Dar vreau să se transforme-n…

Ascult povestea unui vârf de deal, Ce îmi vorbește despre dor și rădăcini Și pânza amintirii devine un portal Spre anii plini de viață ai nucilor bătrâni. Miroase crud a fân cosit în zori, Pe fir de vis răsună glas de clopot Și dinspre câmpuri pline de culori Aștept să vină al ploii ropot. Și zarva bucuriei stă la uși de pace, Ochii deschid ferestre, iar sufletul alege, Sub plapuma răbdării soarele molcom tace Și taina libertății ar vrea să o dezlege. Cufărul cu povești are același grai Cu grâul, frunza, pietrele și vântul. Un dar ar fi să-l înțelegi, un leac să ai Și să asculți cum murmură pământul.…

Zâmbește roua dimineții, Timid se ștegre urma unui vis, Ai vrea să vezi culoarea vieții, Să lași fiorul nedescris Și liniștit să stai Cu un amic la ceai. Amiaza zilei cântă dorul, Dar forfota ascunde glasul. Mintea-i pe drum, vâneaza sporul, Nici gând să își oprească pasul Și liniștit să stai La umbra unui ceai. Mugurii serii înfloresc, Când soarele trist se ascunde, Regrete vii lacom pândesc Și nostalgia te pătrunde, Căci ai fi vrut să stai Cu un amic la ceai. Și cauți tihna unui ceas Și arta vorbei ce clădește, Te întrebi: cât o mai fi rămas Din vraja clipei ce zidește? Și vrei cu orice preț să…

Ce bine e când ne e BINE, Când știm că azi este un dar Și ne rugăm ca noul mâine Să ne aducă BINE iar. Ce bine e când ne e PACE, Când știm inimii să-i zâmbim Și dansul zilei vrajă face Și ne învață să trăim. Ce bine e când ne DRAG, Când raiul îl simțim trăind Și mulțumire avem în prag Și clipe numărăm, tăcând Ce bine e când vrem să FIM, Când prețuim un fir de floare Și, privind cerul, tainic știm Că orice zi e sărbătoare

Am o proprietate fără nume, Veți zice: asta-i o poveste... Și vă confirm: nu e un loc anume Și n-am un act legal să o ateste. Mă învecinez cu crengi îndepărtate, N-am garduri nici la nord și nici la sud, Adulmec doar miros de libertate Și foșnete de frunze și triluri vii aud. Spre lume am ferestre tăinuite Și le deschid timid din când în când Aud ecoul sec al pietrelor zidite Și zarva răsfirată ce râde judecând. Vreo doi prieteni veșnic visători, Zâmbind, mi-au spus: chiar ai dreptate! Nu-i greu printr-o pecete de culori Să fii stăpân etern pe o proprietate. S-o lași drept infinită moștenire, Simțind și mulțumind…

Am rădăcinile înfipte în tihna unui sat Ascuns în raiul verde al zilelor de vară Mi-e pacea locului un dar de neuitat, Iar graiul lui mi-e cântec de vioară Pe ulițe bătrâne se simt urme de pași, Și glasuri tremurânde arar își dau binețe, Iar bucuria clipei puținilor rămași E doar o amintire, din vis de tinerețe Sub glia veșniciei străbunii spun povești, Iar șoapta lor e umbră sfântă de dorința Ca tu să știi de-a cui și cine ești, Să răspândești mireasmă de credință Satul îți cere să plângi în limba lui, Să râzi când bucuria te împresoară, Să fii umil și blând... să te supui Înțelepciunii ce din…

Aș mai copilări măcar un sfert de veac, Prin ierni în care frunzele nu mor, Doar plâng tăcut și fără foșnet zac, Țesând covor de drag și punți de dor. Un sfert de tinerețe aș mai aluneca Pe pârtii proaspăt învelite de ninsori Și la fereastra iernii calde aș sta, Privind cum fulgii vieții aduc scrisori. Pășesc peste nămeți ca printr-un vis Căci anii din oglindă îmi zâmbesc, Zăvorul clipei a rămas deschis, Mă furișez, râzând, și mai copilăresc!

Știu că fericirea doarme pe un nor, O cuprind cu gândul, mă înalț, chiar zbor. Simt că se ascunde într-un fir de vânt, Să-i descopăr ritmul, mă cobor să-i cânt. Pașii ei străbat mări fără hotar, Lumea închipuită i se face dar. Mreje de ispite și brațe de fum Peste culmi de glorii vor să-i facă drum. Îi caut privirea, îi veghez cărarea, Și cu minte trează îmi ascult răbdarea. Știu că mi-e fidelă și n-ar hoinări Mai mult de o noapte ori un ceas pe zi. Simplitatea clipei îmi dă bogăție, Soarele-mi înalță caldă împărăție Cu păduri și râuri, porți vii de lumină Și inimi pereche ce, visând, se…

Ați observat că tot mai des Ne întâlnim din interes? Și tot mai rar avem răgaz De-o mângâiere pe obraz? Ne pierdem printre lume multă. Câți sunt cei are ne ascultă? Suntem o mare de creștini, Dar oameni am rămas puțini. Împrăștiem îmbrățișări protocolare, Dezbatem teme populare, Ne este tot mai cunoscut Freamătul zgomotos, lipsit de conținut. Normalitatea e o cutumă învechită, Imaginea se cere cucerită, Esența stă timidă, privind întrebător Zâmbetul prefăcut, în rol de vânzător. Ați vrea să ne vedem mai des Lipsiți de scop ori interes? Spre suflet să pictăm cărări De drag și sincere îmbrățișări?