Miroase a fân copt, stele privesc spre noapte, Luna, stăpâna clipei, vorbește doar în șoapte. Pe strune adormite răsună cânt de greieri Și poți, visând timid, pământul să-l cutreieri. Nu pui hotar prin gânduri, căci lumea se întinde Cât mintea înțelege și inima cuprinde. Ai ferirea-n palmă când reușești să vezi Că infinit e ceasul în care tu visezi. Când pleoapele-ți deschizi și mintea te întreabă De ce prin roua nopții călătorești în grabă, Spui: mă așteaptă viața, în taină i-am promis Să fac reală lumea și clipa ce-a fost vis!