Om lângă om, pas lângă pas, Umbre de vânt și tei în floare, Glas fără gând, gând fără glas Dau serii iz de sărbătoare. Sinceritate ce vorbește cu blândețe, Amurgul cu miros de flori de tei, Suflet tăcut, fard de naturalețe Pas lângă pas pe vechi alei. Pășește clipa serii care tace, Spun gândului: prietenia are Glas nerostit, parfum de pace, Umbre de vânt și tei în floare!

Dacă am simți măreția clipei Din ceasul înserării Și am asculta liniștea Ce ne vorbește șoptit, Vorbele seci ascunse ar fi În negura uitării Și veșnic am trai Și ne-am îmbogăți. Dacă am asculta glasul clipei Din ceasul înserării Și am simți liniștea Care tace vorbind Ecouri s-ar ascunde În negura uitării Și ne-am îmbogăți Trăind...