Trec pașii grei ai toamnei, prin zile fac popas, Printre cărări de frunze se-aude-al toamnei glas. Briza de nostalgie din vara ce s-a dus Încă păstrează raze și zâmbetul apus. Portretul toamnei mele e viu din an în an Are urme de ploaie, dar nu-i bacovian. Îl văd plin de lumină și știu că nu e greu Să-i dau gând și culoare, căci pictorul sunt eu Am marea unei pânze, un anotimp și-o zi, Pășesc la braț cu ploaia pe drumul spre-a trăi. Nuanțe de iubire vor zugrăvi mereu Tablouri ce ascund zâmbet de curcubeu.