Bunico, spune-mi o poveste! Mi-e atât de dor să te ascult... N-am de la tine nicio veste Și nu mi-ai povestit demult. Pe frunte-mi dai o sărutare După perdeaua unui vis, Dar fugi de-a mea îmbrățișare Când ochii larg mi i-am deschis. Când dor îmi vine de povești Smerit spre cer ochii-mi arunc. De-acolo blând tu mă privești Ca și atunci când eram prunc. Din lumea celor fără grai Te uiți cu drag la pașii mei, Și n-ai cum zăbovi să stai Că-s pline-a raiului alei. Dar, dacă într-o noapte clară Te vei preface într-o stea Luna-ți va țese-o pânză rară Și vei putea a mă vedea. Cred în a…