Ascult povestea unui vârf de deal,
Ce îmi vorbește despre dor și rădăcini
Și pânza amintirii devine un portal
Spre anii plini de viață ai nucilor bătrâni.
Miroase crud a fân cosit în zori,
Pe fir de vis răsună glas de clopot
Și dinspre câmpuri pline de culori
Aștept să vină al ploii ropot.
Și zarva bucuriei stă la uși de pace,
Ochii deschid ferestre, iar sufletul alege,
Sub plapuma răbdării soarele molcom tace
Și taina libertății ar vrea să o dezlege.
Cufărul cu povești are același grai
Cu grâul, frunza, pietrele și vântul.
Un dar ar fi să-l înțelegi, un leac să ai
Și să asculți cum murmură pământul.
Căci dealurile moi sunt file vechi de carte,
Cu slove răsfirate printre izvoare reci.
Oglinda înțelepciunii în cioburi le împarte
Alegi să zăbovești sau doar să treci.
