Aș mai copilări măcar un sfert de veac, Prin ierni în care frunzele nu mor, Doar plâng tăcut și fără foșnet zac, Țesând covor de drag și punți de dor. Un sfert de tinerețe aș mai aluneca Pe pârtii proaspăt învelite de ninsori Și la fereastra iernii calde aș sta, Privind cum fulgii vieții aduc scrisori. Pășesc peste nămeți ca printr-un vis Căci anii din oglindă îmi zâmbesc, Zăvorul clipei a rămas deschis, Mă furișez, râzând, și mai copilăresc!

Știu că fericirea doarme pe un nor, O cuprind cu gândul, mă înalț, chiar zbor. Simt că se ascunde într-un fir de vânt, Să-i descopăr ritmul, mă cobor să-i cânt. Pașii ei străbat mări fără hotar, Lumea închipuită i se face dar. Mreje de ispite și brațe de fum Peste culmi de glorii vor să-i facă drum. Îi caut privirea, îi veghez cărarea, Și cu minte trează îmi ascult răbdarea. Știu că mi-e fidelă și n-ar hoinări Mai mult de o noapte ori un ceas pe zi. Simplitatea clipei îmi dă bogăție, Soarele-mi înalță caldă împărăție Cu păduri și râuri, porți vii de lumină Și inimi pereche ce, visând, se…