Zâmbește roua dimineții, Timid se ștegre urma unui vis, Ai vrea să vezi culoarea vieții, Să lași fiorul nedescris Și liniștit să stai Cu un amic la ceai. Amiaza zilei cântă dorul, Dar forfota ascunde glasul. Mintea-i pe drum, vâneaza sporul, Nici gând să își oprească pasul Și liniștit să stai La umbra unui ceai. Mugurii serii înfloresc, Când soarele trist se ascunde, Regrete vii lacom pândesc Și nostalgia te pătrunde, Căci ai fi vrut să stai Cu un amic la ceai. Și cauți tihna unui ceas Și arta vorbei ce clădește, Te întrebi: cât o mai fi rămas Din vraja clipei ce zidește? Și vrei cu orice preț să…