E-o liniște sfântă, de rai pe pământ, Iar verdele-ascultă al inimii cânt. Și norii zâmbesc, în horă se adună, Împart bucuria de-a fi împreună. Potop de flori și fragi vin să-ntregească jocul. Corzi mute de tăcere răsună în tot locul. Crâmpeie mici de soare cad blând peste pământ Și hora o învârte un șuierat de vânt. Peste această lume stăpân ai vrea să fii, Dar ochii n-o cuprind, sunt goi pentru-a privi Magia de culori și liniștea de rai Ce dă al păcii gând și sufletului grai.

La umbra amintirilor din tinerețe, Pe vechea și uitata uliță din sat, Unde drumeți arar își dau binețe S-au adunat salcâmi la sfat. Înțelepțiți de vreme, plini de ani, Suspină blând și-a lor oftat de dor Coboară și sărută bătrânii bolovani Și caută cărarea târzie spre izvor. Acolo, a păcii umbră chema adeseori Să simtă pacea și mirosul de salcâmi în floare, Să-și stingă setea muncii, trudiții trecători, Iar clipa de răgaz să fie sărbătoare. Unde-i trecutul ceas și oamenii din sat? Se-ntreabă dorul celor ninși de flori. Și-un glas de prunc șoptește: n-au uitat, Vă poartă-n suflet, ca veșnice comori ! Povestea voastră-i vie, încă trăiți, ei știu! Am…