Când umbre de orgolii Ne risipesc trăirea Și într-un cuib de vatră Nu-s urme de căldură, Obloanele indiferenței Ne îngrădesc iubirea Și-n lume se revarsă Săgeți cu gust de ură. Amăgitoare-i hrana Când sufletul dator Rămâne umilit, În strai de cerșetor. Când pleava e bogată În lanul de secară, Uităm că brazda cere Podoabe de lumină, Că o sămânță bună E dar de primăvară, Ce încolțește rar Din stropi de rădăcină. Amăgitoare-i hrana Când sufletul dator Rămâne umilit, În strai de cerșetor. Când vrem ca bunătatea Să fie o zi de post, Dar ochii ne rămân Împovărați și goi Să ne-ntrebăm smerit Care-i al vieții rost? Căci că în oglinda…