Când umbre de orgolii
Ne risipesc trăirea
Și într-un cuib de vatră
Nu-s urme de căldură,
Obloanele indiferenței
Ne îngrădesc iubirea
Și-n lume se revarsă
Săgeți cu gust de ură.
Amăgitoare-i hrana
Când sufletul dator
Rămâne umilit,
În strai de cerșetor.
Când pleava e bogată
În lanul de secară,
Uităm că brazda cere
Podoabe de lumină,
Că o sămânță bună
E dar de primăvară,
Ce încolțește rar
Din stropi de rădăcină.
Amăgitoare-i hrana
Când sufletul dator
Rămâne umilit,
În strai de cerșetor.
Când vrem ca bunătatea
Să fie o zi de post,
Dar ochii ne rămân
Împovărați și goi
Să ne-ntrebăm smerit
Care-i al vieții rost?
Căci că în oglinda lumii
Nu-s alții, suntem noi.
Amăgitoare-i hrana
Când sufletul dator
Rămâne umilit,
În strai de cerșetor.
