La umbra amintirilor din tinerețe,
Pe vechea și uitata uliță din sat,
Unde drumeți arar își dau binețe
S-au adunat salcâmi la sfat.
Înțelepțiți de vreme, plini de ani,
Suspină blând și-a lor oftat de dor
Coboară și sărută bătrânii bolovani
Și caută cărarea târzie spre izvor.
Acolo, a păcii umbră chema adeseori
Să simtă pacea și mirosul de salcâmi în floare,
Să-și stingă setea muncii, trudiții trecători,
Iar clipa de răgaz să fie sărbătoare.
Unde-i trecutul ceas și oamenii din sat?
Se-ntreabă dorul celor ninși de flori.
Și-un glas de prunc șoptește: n-au uitat,
Vă poartă-n suflet, ca veșnice comori !
Povestea voastră-i vie, încă trăiți, ei știu!
Am întâlnit la poarta veche doi bătrâni
Cu ochii plini de rouă și sufletul pustiu
Mi-au povestit de drumul cu salcâmi !
