Suntem cuceritori de univers,
De faimă sau de bogăție,
Din nepăsare să fi șters
A cerului supremație?
Ne pregătim după șabloane,
Ne este frică să fim noi
Și suntem copii, milioane!
Puternici,dar în suflet goi.
Ne actualizăm în orice anotimp,
Pozăm și acceptăm tendințe.
Care-o fi prețul pentru timp
Și moda propriilor dorințe?
N-avem încredere-n știință,
Ne este teamă de destin,
Orbecăim prin necredință,
Ne prăbușim sub provocări ce vin.
Ne împiedicăm de interese,
În reguli infinite și mizerii.
Ne separăm după alese
Și prea sensibile criterii .
Nemulțumirea zilnic ne veghează.
Suntem haotici ...alergăm.
Nelămurirea se păstrează,
Ne revoltăm, răspunsuri căutăm.
Pentru lumina zilei nu știm să mulțumim.
Tânjim după blândețea din privire
Din mult sau mai puțin nu vrem să împărțim,
Dar ne dorim belșug de fericire .
N-avem răgaz pentru iubire
Căci ea-i medicamentul vindecării!
Nici timp pentru recunoștință, prețuire
Că-s demodate și le-am dat uitării.
Dacă spre soare ne-am întoarce fața,
Umbrele s-ar ascunde după ploi.
Și în lumină ne-ar rămâne viața
Și ne-am opri, n-am mai fugi de noi !