Miroase a fân copt, stele privesc spre noapte,
Luna, stăpâna clipei, vorbește doar în șoapte.
Pe strune adormite răsună cânt de greieri
Și poți, visând timid, pământul să-l cutreieri.
Nu pui hotar prin gânduri, căci lumea se întinde
Cât mintea înțelege și inima cuprinde.
Ai ferirea-n palmă când reușești să vezi
Că infinit e ceasul în care tu visezi.
Când pleoapele-ți deschizi și mintea te întreabă
De ce prin roua nopții călătorești în grabă,
Spui: mă așteaptă viața, în taină i-am promis
Să fac reală lumea și clipa ce-a fost vis!
