Autoportret

Sunt lumea ce se vede în oglindă
Și glasul ce șoptește cu blândețe.
Sunt visul ce rebel colindă
Și fură clipe de naturalețe

Sunt pasul ce pe iarbă urmă lasă
Și are simplitatea drept veșmânt.
Sunt dorul ce-l îmbracă pe ,,acasă"
Cu stropi de rouă și miere în cuvânt.

Sunt gazda gândurilor bune
Și călător înspre altare vii,
Proprietar pe colțul meu de lume
Și chiriaș fidel pe lumi de bucurii.

Sunt fulgul ce aduce pace
Și gândul care simte mulțumirea.
Sunt vorba ce în umbră tace
Și leagănă zâmbind iubirea.

Sunt picătura unei mări uitate
Și drum îngust înspre înțelepciune,
Parfum discret cu iz de raritate,
Ciob din oglinda ce arată-o lume!