Un strop de răsărit timid bate la ușa dimineții,
Un cânt de păsări fără scenă închină mulțumire vieții.
Murmură-n mintea ațipită o blândă rugăciune vie,
Ochii îmbrățișează treji tot ce dă zilei bucurie.
Ore și gânduri se ascund după perdelele de nori,
Viața își țese pânza verii cu fire lungi de trecători.
Vorbesc prelung, în șoapte mute bătrânele alei,
Iar norii duc în brațe pline parfumul florilor de tei.
Săgețile de aur pur brăzdează clar al zilei dar.
Când inima vede iubirea, nimic nu este în zadar.
Iar valurile înserării ce vin cu marea de apus
Legănă clipe de magie din ziua ce cu noi s-a dus.