SINGURĂTATE

Stăpân pe liniștea din lan,păzește tot ce-i verde

Și-n nori de dor și cânt de gâze, singurătatea-și pierde.

Ziduri de spice cresc în juru-i, umbrindu-i fericirea.

Privește lung,nu vede puntea, liantul cu iubirea.

Atrage ochi, trezește simțuri și-a lui tăcere ascunde

Povestea dorului de oameni ce sufletul pătrunde.

Dar vântul călător, cunoscător de gânduri, s-apropie și-i spune :

Fii mai smerit ,nu sta semeț ,te pleacă-n rugăciune !

Și palmele de frunze apropiindu-și, blând spre pământ privește

Și macul simte pacea, mirat vede cum crește

Alături, sub ochii plini de rouă și întrebători

Alt mac ,plin de culoare, înconjurat de flori !