În liniștea ce umple pacea,se-aude-o vale care cântă.
Și mulțumește-n rugăciune de binecuvântari și dar de ploaie sfântă.
Împovărat de gânduri reci,pășind stingher ,mereu în fugă,
Tu,trecător cu ochii goi,ești viu,auzi a văii rugă?
Vezi cum o salcie tăcută,ușor de umeri de îndoaie,
Plecându-și ramuri peste apă,șoptind, rugându-se în ploaie?
Cum valea își deschide brațe și-i gata să primească
Sfințenia și limpezimea scurse din apa cea cerească?
Tresari, te luminezi,făcând popas,cu inima vorbești.
Și râzi cu ochii minții,te bucuri și trăiești.
Simți calzi fiori aduși de stropi și te cuprind trăiri șuvoaie.
Sub negri ochi și-n colț de suflet îți picură lacrimi de ploaie!
