Viața

Luna la palat

Seară de iarnă rece, cu luna stau la sfat.
Și-mi spune surâzând:''tu stai într-un palat ''
Zâmbesc prelung,tăcut căci tâlcul înțeleg,
Îmi cântă mulțumirea și sufletul mi-e întreg.
Icoana casei mele împarte atâta pace,
Împrăștie iubirea și-n jur lumină face!
Și crește, înflorește tot ce-i în preajma mea
Căci tot ce-i mic e mare când vezi cu inima.
Ochi larg deschiși visează poteci nestrăbătute,
Iar gândul face pași pe drumuri neștiute.
Hoinarii nori aleargă și nopții îi fac loc
Stelele s-au ascuns, dar luna stă  la bloc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *