Viața

Când florile vorbesc

Ați ascultat o floare când vorbește,
Fiind atenți nu la grandoare?
Ea e simbol, un dar ce crește
Transmite un mesaj plin de culoare.
Trăiește cu speranță, îți spune ghiocelul,
O frezie e semn de rară prietenie.
Așteaptă un mesaj îndeamnă stânjenelul,
Iar gherbera în dar înseamnă voioșie.
Aduce liliacul emoții de iubire,
Iar ramul de măceș e plin de simplitate.
Și lăcrimioara are miros de fericire,
Magnolia arată demnitate.
Brândușa-i bucuria tinereții,
În iasomia albă stă bunăvoința,
Iar nufărul dă puritate vieții
Și floarea pasiunii împrăștie credința.
Viloletul trandafir aduce încântare,
Iubire caldă ascunde o garofiță,
Hortensia înseamnă detașare,
Necaz sau supărare vestește o crăiță.
Strânsă-n corsetul rece o floare se întrebă
De ce nepăsători o dăruim în grabă?
De ce înflorește iarna și nu are miros?
De ce ochiul iubește un ambalaj frumos?
Odată florile erau sensibili mesageri,
Emoțiile lor trăiau și erau sfinte.
Azi, din amestec de păreri
Un rozmarin șoptește: aduceți-vă aminte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *