Trec pașii grei ai toamnei, prin zile fac popas,
Printre cărări de frunze se-aude-al toamnei glas.
Briza de nostalgie din vara ce s-a dus
Încă păstrează raze și zâmbetul apus.
Portretul toamnei mele e viu din an în an
Are urme de ploaie, dar nu-i bacovian.
Îl văd plin de lumină și știu că nu e greu
Să-i dau gând și culoare, căci pictorul sunt eu
Am marea unei pânze, un anotimp și-o zi,
Pășesc la braț cu ploaia pe drumul spre-a trăi.
Nuanțe de iubire vor zugrăvi mereu
Tablouri ce ascund zâmbet de curcubeu.