Am visat că pe poteci uitate rătăcesc,
Printre oameni alerg, peste clipe pășesc.
Mintea veghează odihna, ochii cuprind bucuria,
Iar urmele ploii de mai, brodează cu flori veșnicia.
Plutesc peste valuri de iarbă cu fragi,
Mă îmbăt din nectarul cules cu cei dragi.
Timpul își țese povestea cu ace de raze și brazi,
Așterne covorul iubirii și darul magiei de azi.
Descopăr simplitatea din clipe împletite,
Slăvesc sălbăticia, prin rugăciuni șoptite
Când Cosânzenele de ieri mă cheamă să dansez
Simt că povestea e aievea și știu că nu visez.
