SINGURĂTATE
Stăpân pe liniștea din lan,păzește tot ce-i verde
Și-n nori de dor și cânt de gâze, singurătatea-și pierde.
Ziduri de spice cresc în juru-i, umbrindu-i fericirea.
Privește lung,nu vede puntea, liantul cu iubirea.
Atrage ochi, trezește simțuri și-a lui tăcere ascunde
Povestea dorului de oameni ce sufletul pătrunde.
Dar vântul călător, cunoscător de gânduri, s-apropie și-i spune :
Fii mai smerit ,nu sta semeț ,te pleacă-n rugăciune !
Și palmele de frunze apropiindu-și, blând spre pământ privește
Și macul simte pacea, mirat vede cum crește
Alături, sub ochii plini de rouă și întrebători
Alt mac ,plin de culoare, înconjurat de flori !
