M-am întrebat de mii de ori
Este de-ajuns seminței unui vis
Să-i picuri stropi de rouă de seara până-n zori
S-o faci copac așa cum ți-a fost scris?
Și mi-am răspuns de mii de ori
Că un copac nu poate crește
Decât iubind, iertând,simțind fiori
Și pacea rugăciunii ce-i vorbește.
Am încercat de mii de ori
Vise să-i dau copacului în floare
M-am înălțat de bucurie sus la nori
Simțind a vieții binecuvântare!
Am înțeles de mii de ori
Că ceru-i plin și poate împarți
Atâtea împliniri,frumos și sărbători
Cât n-ai visat și n-ai putut gândi.
Am învățat de mii de ori
Să fac din frunzele copacului altar.
Și m-am rugat de seara până-n zori
Cel Bun să-mi țină ce mi-a dat în dar.
Azi,de întreb în orice ceas
E viu copacul, viața mi-a dat parte?
Răspund zâmbind, cu mulțumire-n glas:
Eu am primit întregul,nu doar jumătate!
