Iubesc sclipirea minții treze,
Iar non-valoarea o detest.
Aș vrea înțelepciunea să primeze
Și-aleg o formă de protest.
Cer o licență pentru omenie
Și doctorat cu tema demnitate,
Pentru aleșii care vor să fie
Exemplu profesional ori de moralitate.
Vreau drepturi pentru modestie,
Știu sigur că abuzuri nu ar fi.
Solicit ferm impozit pe prostie
Din care statul s-ar îmbogăți.
Nu vreau hârtii ce-n rafturi se adună,
Statistici sau bugete declarate.
Cer taxe fixe pe minciună,
Vorbe sau acțiuni neasumate.
Solicit logică pentru dreptate
Și randament, nu ore scurse-n van.
Vreau lideri precum stâlpi într-o cetate
Și mulțumire pentru simplu cetățean.
Vreau politicieni ce au doctrină
Și nu o vând, nici nu o negociază.
Cer demnitate proprie, nu vină
Pentru omul de rând ce azi votează.
Solicit să primeze competența,
Iar pentru pensii de amploare
Pontajul să n-arate doar prezența,
Ci faptul că există plus-valoare.
Aș vrea copii inteligenți, cu drag de carte
Și dascăli dedicați ce răspândesc lumină,
Ce nu-și rezumă ziua la rapoarte,
Spunând într-un ecou: ,,sistemul e de vină!"
Mai cer părinți ce seara spun povești
Și nu-și sărută pruncii prin ecran.
Îți cer impunător sinceritate când vorbești,
Aș vrea omul integru să fie suveran.
De te întrebi ce îmi dă drept
Să protestez și-atâtea azi să cer,
Sunt anii ce-au trecut de când aștept,
Șoptindu-mi, doar în taină...sper!
Azi va fi mâine o amintire subiectivă,
Poate prezentul va fi șters.
Dar va rămâne-un gând, într-o arhivă,
Acela al protestului prin vers.