Cu plapuma maturității se învelește-un prunc.
Îi mângâi ochii, îl cuprind, spre soare îl arunc.
El îmi întinde mâna și râdem împreună,
Viața ne-aude jocul și parcă vrea să spună:
Rămâi, copile drag, stai lângă omul mare!
Șoptește-i să zâmbească când soarele răsare.
Cuprinde-i fruntea blând, spune-i povești târzii,
Fă-i ghiocei și valuri din frunze arămii!
Cântă-i despre iubire,ajută-l să viseze,
Dă-i bucuria clipei și darul minții treze!
Arată-i drumul drept și fă-l să mulțumească
Pentru înțelepciune, dar nu-l lăsa să crească!