Se-ntinde cerul pal asemeni unei mări.
Și flori mute, uitate dau cenușiei zări
Culoare, viață, joacă și iz de provocare.
Spre drumul poleit cu semne de întrebare.
O fi nemărginirea ecoul unui cânt,
Ori ceasul care leagă stelele de pământ?
Sau e răspunsul scurt că zarea se întinde
Cât inima visează și ochii pot cuprinde?
Un pictor rătăcit prin ani și amintiri
Suflând peste o pânză, i-a dăruit trăiri.
Tabloul are raze sau muguri verzi de mai
Îți mângâie privirea, șoptindu-ți să mai stai.
Popas făcând, știința, timid l-a definit.
I-a dat sens matematic, numindu-l: INFINIT.
Sufletul a visat,zâmbindu-i bucuros,
Cântându-i măreția, i-a spus simplu: FRUMOS!
