Cetatea

În cetatea bucuriei
Am clădit o piatră.
Altele, visând spre turn,
În tăcere, așteaptă
Știu că minte-i pregătită
Să cuprindă zarea
Doar când inima valsează, 
Ascultând răbdarea

În cetatea mulțumirii
Zidul se înalță.
Pietrelor le dau lumină
Prin stropi de speranță.
Înspre bogăția vieții
Deschid larg ferestre
Și, prin șoapte tâlcuite
Lumii dau de veste:

O cetate de iubire
Se poate clădi
Din pietrele dăruirii
Și zid înspre-a fi!