Vis de iarnă

Aș mai copilări măcar un sfert de veac,
Prin ierni în care frunzele nu mor,
Doar plâng tăcut și fără foșnet zac,
Țesând covor de drag și punți de dor.

Un sfert de tinerețe aș mai aluneca
Pe pârtii proaspăt învelite de ninsori
Și la fereastra iernii calde aș sta,
Privind cum fulgii vieții aduc scrisori.

Pășesc peste nămeți ca printr-un vis
Căci anii din oglindă îmi zâmbesc,
Zăvorul clipei a rămas deschis,
Mă furișez, râzând, și mai copilăresc!