Căldura iernii

Pe podul lui Gerar, iarna pășește lin.
E sărbătoarea ceții și invitații vin.
Poala pădurii mute întinde mese albe,
Încă păstrăm pe buze urmele de flori dalbe.

Zâmbetul cald,timid e primul dintre oaspeți,
Urmează bucuria cu urme de pași proaspeți,
Crengi ce visează vara, căldura focului,
Visuri trimise-n dar prin poșta gândului.

O mare de iubire curge peste pustiu
Și dealul adormit, deodată este viu:
Din ochii-i reci și umezi, o rouă se prelinge,
Dar stropii sunt de drag și focul nu se stinge!