Raiul sălbăticiei

O fi albul rai al sălbăticiei,
Popas pentru vânt, imn al bucuriei?
O fi pacea ninsă, un regat uitat?
Ori un simplu dar ce vieții e dat?

Nu-i palat zidit ori proiect impus.
Îi simți măreția doar privind în sus.
Are drept hotar infinitul zării
Și nu-i poți închide porțile uitării.

Mâine e misterul din a iernii ceață,
Azi prezentul țese un crâmpei de viață.
Rămâne-o enigmă edenul ceresc.
Bogăția clipei e-un rai pământesc!