Urme de pași bătrâni au fost cândva pe-aici,
Azi dorul zugrăvește icoane cu bunici.
Oglinda unui vis le-arată chipul drag
Și parcă ieri surâsul ți-l revărsau în prag.
Spuneau povești de viață, fără a le citi,
Oftau șoptit, prelung... ,,Copile, tu ce știi?
Pentru-a simți înaltul și tihna unui munte
Între pământ și cer din gânduri îți faci punte."
Urme de pași străbat altare de lumină,
Bunicii ne veghează și râd când se închină.
Ei fură zilnic flori din raiul bucuriei,
Pe pat de frunze dorm în toamna veșniciei.
