Neprețuite

În liniștea amiezii, cu-ntreagă valea-n față Fără de griji și temeri, se leagănă o rață. Și tihna-i neumbrită nu are spectatori Decât verdele ierbii și malul plin de flori. Alunecă ușor,de grabă , e străină Și nici măcar n-așteaptă prieteni să îi vină. Se bucură de stropi, de razele de foc ... Niciun minut n-ar vrea să fie în alt loc. Și marea simplitate e universul ei, Iar tu, om complicat, de ce atâtea vrei ? Când vezi că bucuria și zâmbetul pe față Le-aduce gratuit un ...legănat de rață .

Stăpân pe liniștea din lan,păzește tot ce-i verde Și-n nori de dor și cânt de gâze, singurătatea-și pierde. Ziduri de spice cresc în juru-i, umbrindu-i fericirea. Privește lung,nu vede puntea, liantul cu iubirea. Atrage ochi, trezește simțuri și-a lui tăcere ascunde Povestea dorului de oameni ce sufletul pătrunde. Dar vântul călător, cunoscător de gânduri, s-apropie și-i spune : Fii mai smerit ,nu sta semeț ,te pleacă-n rugăciune ! Și palmele de frunze apropiindu-și, blând spre pământ privește Și macul simte pacea, mirat vede cum crește Alături, sub ochii plini de rouă și întrebători Alt mac ,plin de culoare, înconjurat de flori !

Când aminitirile se joacă și țes povești trecute , Devii actor în rolul vieții ,ai replici cunoscute. Intimitatea scenei așteaptă spectatori Discreți,atenți și iubitori de flori. Simți frumusețea vieții ,ai vrea s-oprești o zi A ei seninatate să o poți retrăi . Zâmbești ,știi …nu se poate ,se simte neputința Ce-ascunde nostagia și dă în schimb credința Că mâine va fi un azi mai luminos Mai plin de bucurie,de pace ,de frumos! Preferi s-asculți tăcerea ,înveți să fii smerit Și stii că viața-i darul ce trebuie trăit Cu drag de oameni ,cu zâmbet în privire, Cu suflet bun și blând ,cuprins de mulțumire. Te copleșesc emoții și te cuprind fiori…