Într-o livadă ce visează Mereu să înflorească Și trainică, încrezătoare, Rod bun să dăruiască, O ștrengăriță curioasă Îi cântă unui fir de floare, Uimită cum plapuma ierbii Fură căldura de la soare. Iar când privirea și-o înalță Spre brațele unui cais, Sub vraja clipei se întreabă: O fi aievea sau e vis? Hei, voi, prietene de cruce, Cu puf de roșu colorate, Voi spune tuturor că sunteți Niște caise rușinate! Auzi, glumeațo, ce mai ieri Abia priveai la flori, Crezi că-n obrajii-ți ștrengărești Nu vei avea bujori?
