Viața

Vitralii

Pluteam pe-o mare de iluzii
Și ziduri de regrete îmi umbreau privirea,
Iar visul, adormit în colț de suflet
Știa că vreau să întâlnesc iubirea.
Acea trăire sfântă ce-ți face ochii vii,
Acel fior tăcut ce te pătrunde blând
Și lasă-n mintea tristă, umilă și surprinsă
Frânturi nevinovate din vraja unui gând.
Nu-i drept să vrei ce este interzis!
Se poartă măștile de fericire...
Viața ți-a oferit statornice palate
De ce să cauți muguri de iubire?

Răspunsul mut se pierde printre vorbe...
Regatul fără suflet strivește fericirea.
Sunt prizonier în colivia cu vitralii,
Dar vreau să întâlnesc iubirea...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *