Neprețuite

Se aude iar vechiul colind, Mirosul de brad ne cuprinde, Se văd pașii iernii venind Și plapuma albă se întinde. Crăciunul ne spune o poveste, Iubire ne aduce în dar, Iar magii cântând ne dau veste Că naște Cea plină de har. Iar pruncul arată cărarea Spre raiul ce tace așteptând. Prin ani ne șoptește chemarea: ,,Veniți spre lumină trăind! " Căci tot ce se simte e viu Și ce se ridică pălește În noapte și suflet pustiu. Iubirea rămâne în ce crește!

Ați ascultat o floare când vorbește, Fiind atenți nu la grandoare? Ea e simbol, un dar ce crește Transmite un mesaj plin de culoare. Trăiește cu speranță, îți spune ghiocelul, O frezie e semn de rară prietenie. Așteaptă un mesaj îndeamnă stânjenelul, Iar gherbera în dar înseamnă voioșie. Aduce liliacul emoții de iubire, Iar ramul de măceș e plin de simplitate. Și lăcrimioara are miros de fericire, Magnolia arată demnitate. Brândușa-i bucuria tinereții, În iasomia albă stă bunăvoința, Iar nufărul dă puritate vieții Și floarea pasiunii împrăștie credința. Viloletul trandafir aduce încântare, Iubire caldă ascunde o garofiță, Hortensia înseamnă detașare, Necaz sau supărare vestește o crăiță. Strânsă-n corsetul rece o…

E timp pentru pași prin toamna apusă, Când mintea hoinară în vis doarme dusă. O rază timidă răsfață privirea, Iar roua din ochi trădează simțirea. Și zâmbet tomnatic se-alintă pe buze, Iar cerul surâde și plouă cu frunze.

Ajuns pe înserat, nins de vreme Decembrie se așterne iar în prag, Pășește îndrăzneț și nu se teme Să dăruiască lumii fulgi de drag. Aduce bucurii și daruri multe, Împarte zâmbete de mulțumire, Dorințe tainice stă să asculte, Și magi trimite să ne dea de știre, Că ieslea cea săracă e-un palat, Cu geam deschis înspre a dărui E drum spre darul mult visat, Și spre Crăciun în fiecare zi!

Toamnă mult șireată, ascunsă-n păduri, De ce, fără milă, verdele îl furi? Scuturând pe frunze praful de gutui Deschizi ploii drum și grăbită spui: ,, Norii mei vor sta doar o zi sau...trei. " Vorba ți-o ia vântul și tu faci ce vrei. În loc viei pline să-i fii ajutor, Alungi raza caldă și îi iei din spor. Haide, gata joaca, știm că ești stăpâna. Verii ce-a trecut calm îi faci cu mâna, Dar nu alerga, fii înțelegătoare! Mai dă-ne în dar și zile cu soare!

Ai nopții nori îți deschid poarta Și-ți poruncesc timid: ,,răsai "! De partea ta e astăzi soarta, Alege-ți loc, așază-te și stai! Asculți, supus pășești prin neguri. Știi bine locul ce ți se cuvine, Dar ești smerit și te cutremuri Că norii vor să semene cu tine. Se amăgesc de mii de ani Și cred că ascunzându-te în ceață Vei renunța, lăsându-ne orfani, Dar tu răsari o clipă pentru o viață!

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.bibliotecamm.ro%2Fbiblioteca-de-idei%2Fbiblioteca-de-idei-drag-de-varai-un-registru-de-emotii%2F2022%2F06%2F02%2F%3Ffbclid%3DIwAR3bzeD91LtHC6TDprCKpQRYdB-n9gVK6cyVPT_k2yX23C3VIzy6H1KfcD8&h=AT0vTMHQ2K4CsukWeMNb3GG2QwTxBSJ42vf6mTDbA8rBBGZdVXeSqzQ8N2pvietd_vZWla8q04tr5RMEjpHr_V1GQsSeTNV1xeVgNq3VFAROq8PZQ1JaKfU_aQpyQ7SAq40

,, Sunt parte din schimbarea pe care vreau să o văd în lume” Am văzut zeci sau sute de postări în care părintele scrie: ,,sunt mândru de tine”. Fie că vorbim de rezultate școlare, sportive sau artistice, această mândrie este prezentă în viața părintească și recunosc că am simțit-o și eu la intensitate maximă, dar m-am cenzurat s-o etalez. Drept răsplată am primit în dar clipe de mulțumire părintească, iar ele depășesc mândria. Sunt părintele ce simte fericirea de-a fi crescut un copil capabil să susțină, să dăruiască și să iubească, un om frumos care arată fața binelui și care crede că lumea poate deveni mai bună prin puterea exemplului…

Asemănare sfântă și chip divin făcut, Omul rămâne taină, mare necunoscut. Cinste și adevăr, dorință și dreptate Caută ,,cel făcut" în drum spre libertate. Dar harul e știrbit, știința de-a alege Îți cere cumpătare și dar de-a înțelege. Căci drumul înspre bine îți spune să-l veghezi Să conturezi lumina și lumea-n care crezi. Dumnezeirea ta e rostul ce îl ai. Ești liber să primești și să alegi ce dai. Vremelnică e clipa...omule, ești făcut Dintr-o suflare sfântă și-un bulgăre de lut.

Miroase a fân copt, stele privesc spre noapte, Luna, stăpâna clipei, vorbește doar în șoapte. Pe strune adormite răsună cânt de greieri Și poți, visând timid, pământul să-l cutreieri. Nu pui hotar prin gânduri, căci lumea se întinde Cât mintea înțelege și inima cuprinde. Ai ferirea-n palmă când reușești să vezi Că infinit e ceasul în care tu visezi. Când pleoapele-ți deschizi și mintea te întreabă De ce prin roua nopții călătorești în grabă, Spui: mă așteaptă viața, în taină i-am promis Să fac reală lumea și clipa ce-a fost vis!