În pletele de spice poartă struguri copți,
Iar șalul o ascunde de ploaia blândei nopți.
Mirosu-i de gutui se împrăștie în vânt,
Abia-i rămâne urma pe umedul pământ.
Frunze de nuc și-a prins în păr, surâde ștrengărește,
Împarte mere roșii și castane , iar soarele-i zâmbește.
Își știe farmecul și dăruirea parcă o face mai frumoasă!
Vorbe de miere curg din vocea-i prietenoasă.
Mirați de-a ei magie, cuprinși de dulci fiori,
Ochii sclipesc de drag și-o urmăresc întrebători.
Ești doar un vis, distinsă doamnă?
Chiar ai venit, frumoasă toamnă?