Neprețuite

” Cel care află mulțumirea este avut !” ” Cei ce dăruiesc din toată inima dragoste și bunătate le primesc întotdeauna înapoi .”

E ceasul magic al miezului de iarnă Când raiul cerului a prins să cearnă Clipe și visuri ce împletesc povești, Scrisori de fulgi ce vieții îi duc vești. Câtă căldură poartă regatul înghețat! Și cum devine viu al iernii vechi palat! Fiindcă inima râde sub vraja fericirii, Alungă nepăsarea și face loc iubirii. Norii atacă blând înzăpezite creste Și cuceresc hotarul cetății din poveste. Plapuma de omăt ascunde firul ierbii, Copacii-s adormiți și bate briza iernii

Am adunat din lume cioburi mici de drag, Le-am așezat cu grijă pe-un colț de inimă Și în oglinda lumii am văzut bunătate și frumusețe, Culoare și lumină, pace și mulțumire, înțelepciune și credință. Știți de ce? Fiindcă oglinda este a mea !

Am acte de proprietate Pe-un loc numit iubire. Sunt posesor de libertate Și lumii dau de știre! Că vreau să locuiesc Înconjurat de bunătate Să cânt și să zâmbesc, Să văd în jur dreptate, Să am vecini frumoși, Să-i dau culoare vieții Și prieteni sinceri, generoși Ce poartă haina simplității. Acorduri blânde de viori Să-mi cânte la fereastră, Căldura unor dulci fiori În suflet să înflorească. Este aievea, nu-i un vis Știu sigur, sunt proprietar! Pe actul inimii stă scris Că lumea mea are hotar. Am gard de bucurie Și uși de voie bună. Intră doar cine știe Vorbe de drag să spună. Simt zilnic rostul vieții Și sincer îți…

Seară de iarnă rece, cu luna stau la sfat. Și-mi spune surâzând:''tu stai într-un palat '' Zâmbesc prelung,tăcut căci tâlcul înțeleg, Îmi cântă mulțumirea și sufletul mi-e întreg. Icoana casei mele împarte atâta pace, Împrăștie iubirea și-n jur lumină face! Și crește, înflorește tot ce-i în preajma mea Căci tot ce-i mic e mare când vezi cu inima. Ochi larg deschiși visează poteci nestrăbătute, Iar gândul face pași pe drumuri neștiute. Hoinarii nori aleargă și nopții îi fac loc Stelele s-au ascuns, dar luna stă la bloc!

Probleme, rezolvări...cu ceasul zilei vin. Azi, în agendă scrie: schimbare buletin. Am pregătit momentul căci la orice schimbare Știți bine că se cere moderna programare. Om ești, te mai încurci și vrei o rezolvare Și dimineața vine cu semne de întrebare. Doamna ce face poza va fi înțelegătoare, Ori va uita că ești în sala de-așteptare? Miracol se întâmplă...trei doamne la ghișeu. Solicitant, nu-i nimeni, timid intervin eu: Știți, oare e posibil cererea de luat? Chiar de îmi place poza, actul a expirat. Urme de zâmbet nu-s, se simte concentrare În analiza speței și în verificare Nu-s doritori de poze,biroul este gol, Dar doamna-mi spune ferm:''veți aștepta pe hol ''…

Pe podul lui Gerar, iarna pășește lin. E sărbătoarea ceții și invitații vin. Poala pădurii mute întinde mese albe, Încă păstrăm pe buze urmele de flori dalbe. Zâmbetul cald,timid e primul dintre oaspeți, Urmează bucuria cu urme de pași proaspeți, Crengi ce visează vara, căldura focului, Visuri trimise-n dar prin poșta gândului. O mare de iubire curge peste pustiu Și dealul adormit, deodată este viu: Din ochii-i reci și umezi, o rouă se prelinge, Dar stropii sunt de drag și focul nu se stinge!

Se-ntinde cerul pal asemeni unei mări. Și flori mute, uitate dau cenușiei zări Culoare, viață, joacă și iz de provocare. Spre drumul poleit cu semne de întrebare. O fi nemărginirea ecoul unui cânt, Ori ceasul care leagă stelele de pământ? Sau e răspunsul scurt că zarea se întinde Cât inima visează și ochii pot cuprinde? Un pictor rătăcit prin ani și amintiri Suflând peste o pânză, i-a dăruit trăiri. Tabloul are raze sau muguri verzi de mai Îți mângâie privirea, șoptindu-ți să mai stai. Popas făcând, știința, timid l-a definit. I-a dat sens matematic, numindu-l: INFINIT. Sufletul a visat,zâmbindu-i bucuros, Cântându-i măreția, i-a spus simplu: FRUMOS!

Cu plapuma maturității se învelește-un prunc. Îi mângâi ochii, îl cuprind, spre soare îl arunc. El îmi întinde mâna și râdem împreună, Viața ne-aude jocul și parcă vrea să spună: Rămâi, copile drag, stai lângă omul mare! Șoptește-i să zâmbească când soarele răsare. Cuprinde-i fruntea blând, spune-i povești târzii, Fă-i ghiocei și valuri din frunze arămii! Cântă-i despre iubire,ajută-l să viseze, Dă-i bucuria clipei și darul minții treze! Arată-i drumul drept și fă-l să mulțumească Pentru înțelepciune, dar nu-l lăsa să crească!